I was running through your veins Blew my whispers in your brains One by one arose your kisses Growing love within your senses Been your kite through all this time Wavering if you have tried Didn’t know to work my strings Broken flying, broken wings Broken flying, broken wings Need to fly away ! To […]
People nowadays
Hello there. Nu am mai scris deee mult timp, cam un an sau ceva de genul. Şi mi-am amintit de nebunia asta a mea şi am zis „hai, frate, să îmi scriu frustrările pe blogu’ ăla ca să nu o ard în status-uri pe feisbuc sau s-o dau în vlog, cum văd că se obişnuieşte acum. Şi da, ăsta e un post în care îmi exprim frustrările în legătură cu prostiile pe care le-am tot văzut în lumea asta nebună.
În primul şi în primul rând, mă zgârie pe retină când văd că cineva se crede mare şmecheraş, da’ să moară mă-sa dacă ştie să scrie corect din punct de vedere gramatical/ortografic. Da, sunt un Hitler al gramaticii, urăsc să văd cum românaşii pocesc limba lor natală, şi a mea de fapt. Dacă tot vrei să fii „jmeker”, scrie, la naiba, corect gramatical. Altminteri, eşti doar unul dintre rataţii care se cei mai mari şi mai tari, da’ nu ştiu când să pună doi de „i” şi când e nevoie de virgulă. Pe mine, una, mă disperă din ce în ce mai rău. Şi ştiu că nu rezolv nimic dacă mă frustrez, nici nu îmi pasă prea mult, de fapt şi de drept.
Secondly, acum câţiva ani se purtau pe Hi5 replicile de genul „dă-mi şi mie comentarii şi fives, promit că dau înapoi ;x”, dar cum Facebook şi-a făcut apariţia şi printre români, ne-am mutat de pe Hi5 pe Facebook. Unii dintre noi s-au maturizat şi au lăsat replicile alea de pe Hi5 … pe Hi5. Dar alţii au rămas la stadiul de maimuţe, cred, şi au intrat pe Facebook cu obiceiul prost de a cerşi. De data asta, se cerşesc likes în loc de fives, comentariile au rămas la locul lor de veci. Şi aici intervine frustrarea mea şi a multor altora. Frustrarea în legătură cu reduşii mintal, altfel nu îi pot numi sincer, care cer like după like la poza lor nouă de profil sau la starea de relaţie, ca să vadă lumea că ei ie cul şi pă trend. Sunt persoanele alea cu care nu ai vorbit în viaţa vieţilor tale, dar care intră pe tine pe Facebook Chat şi îţi bagă o replică gen ” amy day jy mie like la poza plsss???? dau inapoy 😉 ;x”. Bineînţeles, îi spui „nu” şi te gândeşti că nu îţi mai zice nimic niciodată. WRONG! Cerşetorii se întorc în forţă: „amy day sh mye like la linku astha te ruog fromos????????”. Are you fuckin’ kiddin’ me? When will you stop that shit? Într-un caz mai special, după ce îi spui cerşetorului că nu vrei să îi dai like la porcăria aia pe care ţi-o bagă pe gât, normal, se simte atacat şi începe să te înjure sau chestii de genul ăsta. I don’t wanna live on this planet anymore.
Tot legat de Facebook, îi avem pe cocalarii sau pe ăia iabibi saddam hussein salamalecum aşhalisalamda’n-am care îţi trimit tot felul de mesaje de genul „hi” sau „bunha dragutso 😉 ai un aidi d mes?”. Nu numai că îi ignori şi speri că vor înţelege reply-ul tău, dar ei revin. În forţă. „hai mey de ke ejty reah?” sau în cazul celor cu iabibi şi harem, simplul „hi”. Poate mai adaugă un „eşti foarte frumos fată”, tradus pe faimosul Google Translate.
Ar mai fi copiii ăia care îşi deschid un vlog. Ce-i un vlog? Un blog filmat. Videoblog adică. Adică te filmezi spunând random stuff şi te uploadezi pe Youtube ca un mare şmecherster ce eşti. Nu numai că videoblogul e ceva apreciat şi speri că o să fii şi tu feimăs bici ca Ray William Johnson sau alţii de breasla lui, dar trebuie să ştii şi ce să zici, nu doar să porneşti camera şi să începi să vorbeşti despre ce-ai mâncat aseară şi cu cine te-ai întâlnit tu accidental din întâmplare randomly pe stradă. Trebuie să ai idei briliante, care să acapareze atenţia celor care îşi pierd câteva minute uitându-se la porcăria ta de video. Şi aici încadrez copiii care încă nu şi-au terminat Danonino-ul de băut, dar se cred în stare să ţină un vlog.
A venit şi vremea să îi menţionez pe cei care cu siguranţă ştiu ce e iubirea, cei care au prietenă de 2 ore şi deja le iubesc din toată măduva osoasă, de n-au cuvinte să-şi exprime sentimentele pe care le poartă pentru acele fete. Sau mă rog, invers, în cazul fetelor. Nu cred că sunt singura care s-a plictisit să vadă cum se iubesc în public doi puştani care au descoperit tainele pupatului pe bot, dar le e frică să-şi folosească limbile, că doar e urât, nu se face aşa ceva, e ruşine. Şi nu sunt numai copii care se cred ştiutori de ce iubirea, ci şi adolescenţi care, la prima „vedere” par de Doamne-ajută, dar după ce deschid gura, îţi doreşti o pelerină ca a lui Harry Potter de te face invizibil. Cum poţi să spui la 15-16 ani că ştii ce e iubirea, când tu nu ştii nici să îţi faci patul? Să afirmi sus şi tare că tu o iubeşti pe fata de lângă tine, că eşti cu ea de câteva zile dar te face să te simţi cel mai fericit om de pe pământ. Patetic. Presupun că sunt genul de persoane care râd cu lacrimi când aud cuvinte de genul „sex”, „virginitate”, „prezervative” şi multe altele. Genul ăla de persoane care spun că ar face orice pentru tipa cu care s-au combinat acum mai puţin de 24 ore, da’ nu ar ieşi din casă pe frig+ger+viscol+noapte sau nu s-ar epila pe picioare cu ceară dacă tipa respectivă le-ar cere asta. Dar masculii feroce tot le iubesc. Rău şi mult şi până la Doamne-Doamne şi-napoi de un infinit de ori. Iar în cazul în care le spui părerea ta în legătură cu „iubirea” aia sau le pui o întrebare de genul „şi ce o să faci când o să vă despărţiţi?”, se atacă. Scot colţii la tine şi te rup în două înainte să apuci să clipeşti. Îţi bagă o frază gen „CE ŞTII TU CE E IUBIREA? NU ŞTII CUM E, N-AI AVUT ÎN VIAŢA TA PE CINEVA LA CARE SĂ ŢII CU ADEVĂRAT”, deşi tu ai avut o relaţie mai lungă decât toate relaţiile lui la un loc şi chiar ştii ce presupune să iubeşti o persoană. Dar încetezi să le mai dai replică, pentru că realizezi că-s mai reduşi mintal decât un sâmbure de măslină.
Şi ca să nu par singura dementă care are probleme d-astea random cu oamenii din ziua de azi, un prieten mi-a spus părerea lui sinceră. Wane (clic pe nume pentru Facebook, nu am de gând să îl ţin în anonimat): „În opinia mea, ca să începem mişto şi pe sistem, attention whores astea, care îşi scriu viaţa în blog şi găsesc iubirea adevarată şi după o săptămână îşi schimbă statusu’ pe Facebook, că nu a mers, sunt nişte scursuri ale societăţii, cu care nici copiii de la grădiniţă nu se jucau… şi dacă tot s-a gasit Romeo cu Julieta pe site de socializare, să ţină în *cuvânt obscen cenzurat* mea pentru ei relaţia, chiar nu mă interesează ce *cuvânt obscen cenzurat* mea mănâncă gagică-sa dimineaţa şi cât de bine îi stă cu mazăre între dinţi. P.S.: Pentru toate curvele cerşetoare de atenţie, să se spânzure cu firu’ de la mouse şi să posteze poza pe Facebook.”
Şi cu asta, cred că am pus punctul pe „i”. Am să revin cu un alt post, în cazul în care mai există alte „frustrări” de genul celor de mai sus.
P.S.: Îmi cer scuze dacă există greşeli de ortografie, nu sunt perfectă şi o greşeluţă acolo nu e moarte de om. Şi nu sunt attention seek whore sau vreo ratată care nu are tupeu să zică chestiile astea şi prin viu grai, vreuna din şmecheraşele care se încadrează, oarecum, în categoriile definite de mine mai sus.
Vă pupă Ana Wadăfac! 🙂
Am ales…
Day 4 May 15th, 2011 I didn't choose the one that is beautiful to the world. I chose the one who is making my world beautiful.
Ripping through my heart like a missile
M-am gândit că poate nu erai serios. Sau poate chiar îţi doreai să ne vedem. Dar mnu, m-am înşelat eu, mi-am făcut iar speranţe şi m-am gândit că o să fie bine, în sfârşit. Tu doar vrei să te distrezi. Chiar şi cu inimile fetelor. Sau doar cu inima mea.
Îmi pare rău că mi-am amărât iar timpul cu tine. Atât.
Te-ai simţit prost pentru că m-ai minţit, m-ai sunat şi mi-ai spus : „Mâine sigur ! Aceiaşi oră, acelaşi loc !”
Dar s-o crezi tu că mâine mai trec prin aceleaşi momente ca azi.
Sunt de acord cu tine: mâine sigur. Mâine sigur. Mâine sigur o să încetez să îmi mai fac speranţe legate de tine. Mâine sigur mă mut pe alt canal. Mâine sigur !
Aici erai !
M-ai sunat şi mi-ai dat întâlnire pe aleea aia dintre case. Acolo, unde ne întâlnim de obicei. Am plecat imediat de acasă, aproape am căzut pe scările blocului de ce grăbită eram. Noroc că nu mi-am uitat cheile !
Am ajuns şi mă uit după tine, dar nu te zăresc. Îmi trag sufletul şi mă mai uit o dată. Gata, te văd. Eşti acolo, sunt sigură că eşti tu băiatul ăla cu glugă pe cap şi ţigare în mână. Încrezătoare, mă îndrept spre fumător. Şi el se întoarce spre mine şi poftim dezamăgire: nu era persoana pe care o căutam. Ca să nu par penibilă, „încrezătoare” îmi continui drumul pe lângă el. Şi te caut cu privirea peste tot, şi nu te găsesc. Încerc să te sun, dar nu răspunzi. Încep să cred că am întârziat şi că nu am alergat îndeajuns de repede, că te-ai plictisit şi ai plecat. Mă întristez. Scot telefonul şi dau apelare către tine şi în momentul ăla, mi se închide telefonul. Cum mai dau eu de tine dacă nu mai am baterie la telefon ? Îmi urăsc soarta crudă. Vreau să ne găsim unul pe celălalt mai repede !
Mă hotărăsc să plec. Şi plec. Îmi pun căştile în urechi, dau muzica la maxim şi merg agale înapoi spre casă. Cu melodia „if you can’t live without me, why aren’t you dead yet ?”, mai să intru într-un copac de neatentă ce sunt. Încerc să fiu atenta la drum, când o umbră îmi taie calea.
Ah, aici erai ! Parcă norul de deasupra capului meu a dispărut şi o rază puternică de lumină îmi oferă un larg zâmbet de copil. Parcă mi-am găsit jucăria preferată de mult pierdută ! Încă cu căştile în urechi, te iau în braţe şi simt cum fluturaşii din stomac mă înghiontesc. Îmi iei faţa în mâini şi îmi săruţi uşor buzele reci şi uscate. Mă cuprinzi cu braţele, eu închid ochii şi mă simt în siguranţă. Aş putea sta aşa o veşnicie. Dar …
Aud cum melodia mea preferată începe să cânte. Deschid ochii şi îmi dau seama că e alarma, că totul a fost un vis. Mă uit prin preajmă şi îmi dau seama că sunt în camera ta, dar tu nu eşti nicăieri, şi nici blugii tăi negri. Mă întristez mai rău decât în vis. Mă ridic, stau câteva clipe cu capul lăsat pe spate şi îmi creşte pulsul când aud uşa că se deschide. Pentru o clipă, ezit să mă uit, dar apoi întorc capul şi te văd.
Aici erai ! Ai fost tot timpul lângă mine, m-ai ţinut în braţe, m-ai protejat ! Sar în braţele tale şi încerc să mă ridic pe vârfuri şi să te sărut, dar îmi pierd echilibrul şi cad în pat. Începi să râzi, eu fac pe supărata, te aşezi lângă mine şi mă iei în braţe. Aş putea sta aşa toată viaţa ! Aş putea să te iubesc până la ultima bătaie a inimii, aş putea să te ne închid într-o cameră şi să arunc cheia, dacă ai fi de acord.
Eşti aici şi te iubesc.
Eşti aici şi mă ţii lângă tine ca şi cum ei ar vrea să ne despartă pentru totdeauna.
I’m yours.
„30 iulie
Eu fug, iar el mă ajunge din urmă. Şi e atât de bine să-i simt mâinile care mă strâng fără să mă copleşească… Plâng deseori, iar, de fiecare dată, mă ţine strâns lângă el; îmi inspiră parfumul părului, iar eu îmi lipesc faţa de pieptul lui. Simt tentaţia să fug şi să cad din nou în gol, să intru din nou în tunel şi să nu mai ies niciodată din el. Dar braţele lui mă susţin, iar eu am încredere în ele că pot încă să mă salveze …”
„Poţi avea în viaţă cea mai înaltă, mai deplină şi mai perfectă fericire, minunată fiinţă. Eu pot să fac parte din ea, alături de tine, cât timp vei dori tu. Pentru că… să ştii chiar din acest moment: eu voi dori întotdeauna asta, chiar şi atunci când nu-ţi vei mai întoarce privirea înapoi ca să mă priveşti.”
Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani (Melissa P.)
Teardrop
Dacă nicio minte de pe pământ nu se gândeşte la tine, exişti oare cu adevărat ?
–
Îmi pare teribil de rău că eu sunt cea care-ţi spune asta, însă nu vei fi niciodată fericit.
–
Past is all I got.
Mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă ne-am întâlni. Total întâmplător. Ce-ai face ? Câte bătăi ale inimii ai avea pe minut ? Ai căpăta o sclipire în ochi sau ţi s-ar zgâria retina ? Căci eu … eu îmi doresc să te văd, să mă vezi. Să vezi ce ai ratat şi să văd pentru ce mi-au plâns ochii. Îmi doresc să te fac să-ţi aduci aminte de toate clipele frumoase, pentru ca mai apoi să regreţi toate greşelile pe care le-ai făcut şi, mai ales, că nu mi-ai arătat că m-ai iubit.
Poate încă mă mai iubeşti. Aş vrea să ştiu asta. Chiar dacă m-aş da peste cap, m-ar pune pe gânduri şi imaginea ta m-ar bântui, aş vrea să ştiu dacă mă mai iubeşti sau dacă m-ai iubit. Dacă îţi e dor de mine sau dacă mă urăşti. Dacă persoana mea te distruge încet-încet sau îţi luminează calea.
Ţin să te anunţ că mi-am făcut prieten. Nu vreau să îti fac rău cu „vestea” asta nouă, dar consider că e mai bine să afli de la mine decât să auzi de la unu’, de la altu’. Nu îl pot compara cu tine, pe nimeni nu pot compara cu tine. Eşti unic. Dar acum nu mai eşti alături de mine. Există un alt băiat care şi-a pus încrederea în mâinile mele. E ok tipu’, ce să-ţi zic … Nu mă folosesc de el ca să te uit, nu te gândi la asta. Ştii bine că eşti unforgivable. Dar nu pot sta aşa, să mă gândesc la tine, să nu îmi văd de viaţa mea. Îmi pare rău că prin faptul că am un alt prieten distrug tot ce a fost între noi, dar cam ăsta e destinul. Urât, ştiu, dar n-am ce-i face,
Ţin să te anunţ şi că mă gândesc destul de des la tine, mă mai întreabă o colegă o prietenă de tine şi ezit să le răspund. Cei din jurul meu încă nu au aflat vestea. Nu am de gând să le spun. Când mă disperă cu întrebări legate de tine, le răspund scurt: „nu ştiu, nu vreau să-mi pese”. Dar mă mint singură. Îmi pasă, mă doare. Mi-e dor de tine.
Mi-e dor de îmbrăţişările tale şi de vocea ta, mi-e dor să văd dimineaţa mesaj de la tine pe telefon, să te văd online pe messenger şi să am nişte notificări pe Facebook de la tine. Mi-e dor să vin înainte de şcoală la tine şi să bem amândoi un 3in1, iar tu să-ţi fumezi una din puţinele ţigări rămase din ziua precedentă. Apoi să mă săruţi rapid şi să te duci la duş, să te îmbraci şi să mă duci la şcoală. Mi-e dor de toate astea, dar e mai bine aşa cum este acum.
Sper să ne revedem curând, măcar de la distanţă. Sper să nu uiţi toate detaliile despre mine şi ce îmi place şi ce nu. Sper să nu rupi poza cu noi; prefer să o pui undeva printre cărţi decât să o rupi. Sper să nu uiţi nici cea mai nesemnificativă amintire cu noi doi, ziua „noastră”, porcăriile pe care le făceam şi le spuneam. Sper să nu uiţi nimic din toate astea. Şi mai ales, sper să nu mă uiţi.
Încă o dată îţi spun că îmi e dor de tine şi că o să ai mereu o însemnătate pentru mine, o să ai mereu un colţişor ascuns în sufleţelul meu mic şi prostuţ.
Ai grijă de tine.
Semnat
Tipa căreia îi pasă de tine aici jos.
P.S.: Nu accept să mi se spună că ai murit. Nu accept.
For you, only.
Take my heart this Christmas, take it where ever you go.
Dedicated to my lover, Grenadă. I love you.
Let's take a seat, we have to talk ... 